Despre Transalpina:
Transalpina este cel mai înalt drum rutier al Munţilor Carpaţi, atât de pe teritoriul României cât şi din afara ei. Drumul traversează Munţii Parâng de la Nord la Sud şi face o paralelă cu Valea Oltului şi Valea Jiului, "curgând” printre acestea.
Transalpina este sora mai mare dar mai puţin cunoscută a Transfăgărăşanului. Mai mare pentru că este situată la o altitudine mai mare decât acesta şi mai puţin cunoscută deoarece nu a fost la fel de vizitată şi mediatizată de-a lungul timpului aşa cum a fost Transfăgărăşanul; "€œDrumul Regelui” nu a fost niciodată asfaltat în totalitate, chiar dacă acesta figurează de mulţi ani în toate hărţile, aspect care ani la rând a făcut ca acesta să fie impracticabil. Chiar şi în prezent, şoseaua este asfaltată doar în proporţie de 98%.
Anul 2009 însă a fost un an important pentru ceea ce a devenit astăzi Transalpina; la acel moment a început asfaltarea şoselei, între Sebeş, Alba şi Judeţul Gorj. Distanţa totală între acestea e de 148 de kilometri, dintre care 98% reprezintă porţiunea asfaltată până la finalul lunii iunie 2011. Restul, de 2% urmează să fie asfaltat până la finalul anului.
Istoria acestui drum este undeva în ceaţă încă de la început; pe surse se susţine că a fost construit de legiunile române în timpul războaielor purtate cu dacii. Un punct care susţine acest aspect, este faptul că pe hărţile istorice, acesta apare sub numele de "€œcoridorul IV strategie roman”. Legendele locale spun însă că şoseaua a fost ridicată şi pietruită de poporul german pe perioada Primului Război Mondial, strict în ideea de a fi folosit în interes militar, fiind însă destul de puţin exploatată la acele vremuri. Şoseaua începe să fie reconstruită în perioada interbelică; mai târziu, în 1938 a fost dată în folosinţă şi inaugurată de Regele Carol al II-lea. Cu excepţia intervalului în care s-a desfăşurat Al Doilea Război Mondial când germanii au folosit acest drum ca fiind una din căile de acces, Transalpina a fost foarte puţin întreţinută. În trecut însă, Transalpina era folosită şi de ciobanii care treceau turmele de mioare dinspre Mărginimea Sibiului în Oltenia. Punctul de trecere era o potecă îngustă, care făcea multe victime ce poartă numele de "€œPoteca Dracului"€œ.
Primele zile din anul 1983 au însemnat zilele în care Transalpina a fost inaugurată în Poiana Sibilui de către regele Carol al II-lea. Drumul a fost privit încă din start drept realizare de mare importanţă economică, militară şi strategică. Cu ceva timp înainte, suficient cât să păstreze amintirile vii, localnicilor li se impusese ca religie catolicismul; pe acelaşi drum au luat calea 200 de locuitori ai Jinei (localitate aflată astăzi în Judeţul Sibiu), împreună cu preotul din sat, au traversat munţii pe la "€œPoteca Dracului” şi s-au stabilit în Corbii de Piatră (astăzi, localitate din Judeţul Argeş).
Ce trebuie să ştii dacă ajungi pe Transalpina:
Punctul de start al şoselei începe de la Jina, coboară apoi 7 km până la Sugag, după care şoseaua urcă pe partea stângă până la Obârşia Lotrului; doar câţiva kilometri ne despart de barajul Tau, urmat de barajul Oasa. Pe partea dreaptă a Barajului Oasa, găsim colonia "€œFetita"€œ, loc în care s-a ridicat o mănăstire. De la mănăstire, urcând pe la Sureanu, trecem prin "€œluncile Prigoanei"€œ; Luncile Prigoanei însă sunt o amintire amară pentru localnici. Aici erau pedepsiţi localnicii care în trecut vroiau să părăsească ţinutul în vederea păstrării tradiţiilor în care au fost născuţi. După Lunci, ajungem la Cabana Iezeru Sureanu, urmată de localitatea Sadu şi localitatea Talmaciu, după ce am străbătut 62 de km.
Ajunşi în Obârşia Lotrului, variantele pe care le putem urma sunt multiple:
- pe partea stângă spre Brezoi, cale de 60 km; pe acest traseu se mai poate bifa Lacul Vidra şi Staţiunea Voineasa.
- pe partea dreaptă, către Petrila, drum ce ţine 28 de km.
Însă, doar unul este traseul ce ne duce până la capătul Transalpinei, DN 67C. Traseul trebuie urmat fără greşeală înainte spre Novaci. Şi, de aici urmează să se desfăşoare în faţa noastră cea mai spectaculoasă porţiune a drumului. Serpentine după serpentine desfăşurate în faţa ochilor curioşilor: Stefanu, Cărbunele, Muntiu, Urdele; şi deodată muntele dispare. În faţă se desfăşoară platoul de pe vârful Păpuşa, imagini cu adevărat deosebite. De aici, se coboară spre staţiunea Rânca, prin Novaci. Aici, ia sfârşit şi "€œDrumul Regelui” la fel de spectaculos precum începe.
Mulţumiri: www.turistderomania.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu