Pentru că pasiunea nu cunoaște limite

Sincer, nu sunt un mare pasionat de tuning auto, dar pot spune că îmi plac automobilele care arată bine, care sunt modificate ca la carte și care reușesc să atragă privirile chiar și celor mai experimentați în domeniu. Bineînțeles, eu nu mă aflu în categoria celor care se pricep în așa ceva, dar îmi pot da seama atunci când o mașină modificată arată bine, când face impresie, și când nu. Mi-am propus ca în acest articol să vorbim despre autovehiculele patriei, acele Dacii ce circulau acum mai bine de 20 de ani pe drumurile noastre toate (că tot vorbim de trecut); nu despre cele pe care le știm cu toții, ci despre acele modificate cu stil, exact așa cum trebuie. Nu voi mai spune prea multe cuvinte, dar în schimb, vă voi prezenta câteva cazuri (fericite) în care o Dacie și-a găsit un proprietar care a reușit să o transforme dintr-o relicvă într-o mașină care să arate bine, în adevăratul sens al cuvântului.

Voi începe cu Daciile care au avut ghinionul de a avea ca proprietari genul ăla de oameni obsedați de viteză, abțibilduri idioate și spoilere (chestiile alea mari de pe portbagaj) de 3 metri înălțime.

Cazul 1:

Doar din poziția din care este fotografiată mașina am reușit să număr nu mai puțin de 15 abțibilduri poziționate aiurea, atât pe caroserie, cât și pe parbrizul față, care reușesc să ofere automobilului un aspect "deosebit". Oare ar mai trebui să fac referire și la ciobanul (proprietar), ce și-a scos proaspătul autovehicul modificat pe maidan, l-a parcat în mijlocul râului din sat, și dă-i și freacă cu detergent caroseria? Nu cred!!

Cazul 2:

Cât de idiot trebuie să fii să crezi că acel abțibild poziționat pe parbrizul portierei din spatele șoferului reușește să facă mașină să arate bine? Din nou, ca și în primul caz, vehiculul este mult prea încărcat cu tot felul de accesorii inutile, jante de tot râsul și oglinzi din aluminiu! Mă întreb cât timp i-a luat proprietarului să aleagă culoarea în care să fie vopsită caroseria...



Cazul 3:

Ar trebui să mai spun ceva despre această fotografie?







Bun, am văzut cum arată o mașină în cazul căreia s-a depus foarte multă prostie, imaginație de NFS și foarte puțină dăruire și pasiune. Vă invit acum să vedem cum arată două dintre fericitele cazuri în care o mașină a patriei a ajuns pe mâinile unui adevărat pasionat de vehicule românești, care de asemenea, a investit foarte mulți bani, foarte multă pasiune, timp, dăruire și iubire pentru a transforma o banală Dacie într-o mașină de care să îți fie milă să o pornești măcar. Nu pot spune decât Jos Pălăria!! în fața unor asemenea oameni.

Cazul 1:

 În primul rând, trebuie menționat faptul că această frumusețe este, în mod incredibil, o Dacie; și nu una oarecare, ci o 1410, una care arată exact așa cum trebuie, simplă, clasică și foarte, foarte frumoasă. Pur și simplu nu îmi găsesc cuvintele de laudă pe care le merită proprietarul acestei nestemate. Sincer!!

Cazul 2:

 No comment!!